Și Liliana Florescu urma să vină cu nepoții. Aveau să ajungă vineri seara, pe la apus.
— Stați și voi liniștite, ca între femei! a adăugat el cu entuziasm. Mama ar fi tare încântată dacă ai pregăti celebra ta rață la cuptor. Și poate faci și piftia aceea limpede, care îți iese perfect.
Oana Nicolae îl privea atent. Pe chipul lui Mihai Vlad nu se vedea nicio urmă de ezitare. Era convins că procedase admirabil, că îi făcuse un favor uriaș. Își pasase familia în grija ei, ca să plece împăcat la distracție.
— Deci… rață, a murmurat ea aproape imperceptibil.
— Exact! Și niște salate, dar vezi să iei maioneza la promoție, din magazinul de lângă bloc. Bun, rămâne stabilit!
Zilele care au urmat au găsit-o impecabilă. Îl asculta fără să comenteze când îi dicta lista de cumpărături. I-a ridicat costumul de drumeție de la curățătorie. I-a pus la punct tot ce avea nevoie pentru escapada lui. Iar joi, cu o zi înainte de aniversarea ei, și-a făcut în tăcere propriul bagaj.
Vineri dimineață, Mihai Vlad a ieșit grăbit pe ușă, anunțând că va pleca direct de la birou spre cabană. Rudele urmau să sosească în jurul orei șase seara.
La prânz, Oana a comandat un taxi. În frigider rămăseseră doar un pachet de margarină și o jumătate de ceapă. Pe masă a așezat chitanța tipărită a facturii la întreținere, plătită la zi.
…La aeroport, tânăra de la check-in i-a zâmbit politicos, întinzându-i cartea de îmbarcare.
Telefonul a vibrat din nou. Mesaj de la Mihai Vlad: „Ești iresponsabilă! Mama e uluită. Copiii spun că le e foame. Am comandat pizza, dar îmi vei da banii înapoi! Până la urmă e ziua ta!”
Oana a schițat un zâmbet rece și i-a blocat numărul.
În câteva ore avea să pășească într-un alt oraș. Rezervase o cameră mică, cu vedere spre golf. Își imagina deja cum va sorbi ceai fierbinte cu cătină, cum va cutreiera faleza și va respira aerul sărat, tăios.
Se va întoarce peste o săptămână. Își va strânge lucrurile rămase și va depune actele de divorț. Apartamentul fusese cumpărat în timpul căsniciei, creditul plătit de amândoi — împărțeala va fi anevoioasă. Mihai Vlad va ridica tonul, Carmen Brașoveanu își va înghiți pastilele și va suna rudele, plângându-se de nora „nerecunoscătoare”.
Dar toate acestea vor veni la vremea lor. Acum, Oana urca treptele avionului, ascultând vuietul motoarelor. Cu fiecare pas, simțea cum povara din piept se topește, lăsând loc unei liniști neașteptate, aproape luminoase.
