— Despre ce datorie vorbește soacra ta? Eu nu i-am cerut niciun leu, — Elena Lupescu a trântit pe masă o foaie smulsă dintr-un caiet, hârtia foșnind sec sub lovitură. — Gabriel Voinea, explică-mi de unde apare suma asta de două sute patruzeci de mii. Am făcut noi vreun împrumut la ea și am uitat?
Bărbatul stătea față în față cu ea, adunat în sine, de parcă fusese prins făcând o prostie. Umerii îi erau căzuți, iar degetele îi frământau colțul unui șervețel cu o neliniște vizibilă.
— Elena, te rog, nu sări direct la atac. Mama spune că vremurile sunt grele. Vezi și tu cât au crescut prețurile. S-a apucat să schimbe instalația electrică, iar echipa i-a făcut un deviz de ți se taie respirația. Nu are suficienți bani și… s-a gândit să echilibreze conturile în familie.
— Să echilibreze conturile? — Elena a ridicat foaia cu două degete, de parcă ar fi fost contaminată. — Ia să vedem ce scrie în acest „plan financiar”. Primul punct: „Cărucior import, oferit cadou — 45.000. Ajustat cu inflație și uzură morală — 60.000”. Gabriel, l-a adus când s-a născut Andrei! Cu baloane și toast pentru sănătatea nepotului!
— Ea susține că a fost o investiție în confortul nostru. Iar acum ar avea nevoie să i se întoarcă investiția. Un fel de circuit al sprijinului, zice ea.

— Continuăm, — Elena a apăsat cu unghia pe mijlocul listei. — „Servicii de bonă în weekend. Tarif — 500 de lei pe oră. Total pe doi ani…” Vorbești serios? Ne facturează timpul în care a jucat loto cu propriul nepot?
— Mama consideră că și-a consumat timpul personal, timp pe care l-ar fi putut valorifica altfel. De exemplu, să tricoteze la comandă. Asta e logica ei, una… de piață.
Încuietoarea ușii de la intrare a trosnit scurt. Rodica Stancu avea cheia ei, păstrată „pentru orice eventualitate”, deși în familia lor nu izbucniseră incendii adevărate — doar astfel de arderi emoționale.
Soacra a pășit în bucătărie cu aer sigur, ținând în față o geantă nouă din piele ca pe un scut. A aruncat o privire rapidă asupra mesei, a zărit hârtia și a încuviințat satisfăcut, fără să-și piardă vremea cu formule de salut.
— Văd că ați studiat documentul. Nu ne mai învârtim cu ceaiuri și politețuri, hai să trecem direct la subiect.
