«Permiteți-mi să vă ajut» — spune Teodora, ridicând paltonul și potrivind mâneca, recunoscând-o în tăcere

Un gest tăcut, remarcabil și profund emoționant.
Povești

Tot sfârșitul de săptămână, Teodora Cătălinescu s-a chinuit cu o durere cumplită de măsea. Ar fi putut, desigur, să meargă la o clinică non-stop, așa cum fac toți când durerea devine insuportabilă.

Totuși, de mai bine de două decenii își trata dantura doar la Lucian Croitoru și avea încredere deplină numai în el.

Luni dimineață, dis-de-dimineață, a ajuns grăbită la cabinetul lui Lucian Croitoru.

Înăuntru, pe scaunul stomatologic, se afla deja o pacientă în vârstă, iar asistenta i-a făcut semn Teodorei să ia loc și să aștepte. Ușa cabinetului rămăsese ușor întredeschisă, iar dinăuntru răzbăteau frânturi de conversație.

— Vai, domnule Lucian Croitoru, nu se poate face ceva mai accesibil?

— Silvia Dulgheru, dacă reducem costurile, și proteza va fi mult mai slabă. Nu v-aș recomanda asta. Haideți mai bine să nu achitați totul deodată. Sunteți pacienți vechi, vă pot oferi o reducere.

— Pensiile mele și ale lui Octavian Morar nu sunt prea mari. Și mai trebuie să-l sprijinim și pe fiul nostru… Am slăbit zece mii când m-au apucat durerile de dinți!

— Zece mii? Poate kilograme?

— Da, da, m-am încurcat… Nu mă mai ajută capul. O să ne descurcăm noi, suntem oameni economi…

Mai departe, Teodora n-a mai înțeles clar. Totuși, timbrul vocii și mai ales numele pomenite îi sunau ciudat de cunoscut.

Femeia a ieșit din cabinet oftând adânc. S-a apropiat de cuier și și-a luat paltonul, care atârna larg pe umerii ei subțiri.

— Permiteți-mi să vă ajut, a spus Teodora, ridicând haina și potrivindu-i mâneca pe braț.

Privirile li s-au întâlnit pentru o clipă: un chip tras, ochi albaștri decolorați, cu acea candoare obosită a bătrâneții.

— Mulțumesc, draga mea, să fii sănătoasă, a murmurat femeia cu căldură, apoi s-a îndreptat încet spre ieșire.

Teodora a simțit cum i se strânge inima. Era fosta ei soacră — o recunoscuse fără îndoială.

Chiar ea fusese cea care, cu ani în urmă, o îndrumase către Lucian Croitoru.

Era limpede însă că Silvia Dulgheru nu o mai recunoscuse. Și nici nu era de mirare: trecuseră peste douăzeci de ani de când nu se mai văzuseră.

Continuarea articolului

Pagina Reale