«Iar despre nuntă nici să nu visezi» — tăios spus de Valentina Bălănescu, lăsând-o pe Maria fără cuvinte

Nimeni nu merită asemenea umilință.
Povești

Maria Mureșan rămăsese cu cuțitul în mână, simțind că aerul devenise brusc prea greu. Nu, se așteptase la întrebări, la o examinare atentă, poate chiar la suspiciune, dar parcă nu chiar la un interogatoriu fără milă. Lacrimile i-au năpădit ochii de la ceapă și s-a agățat de asta, bucuroasă că avea o scuză să nu izbucnească în plâns pe bune.

— Învăț mai bine decât Tiberiu Marin, a spus ea până la urmă, doar ca să nu stea mută, ca o copilă speriată.

— Vai, mare studentă! a pufnit femeia. Ce-ai putea tu să înveți acolo? Crezi că nu știu eu cum se trec examenele? Un decolteu potrivit și gata.

Obrajii Mariei s-au aprins. Ce era mai bine să facă? Să se ridice și să plece? Să întrebe direct cu ce greșise?

— Și, dacă aș fi în locul tău, n-aș purta haine atât de strâmte și nici nu m-aș repezi la plăcinte. Tiberiu preferă fetele slabe.

Replica a lovit-o drept în stomac. Greutatea fusese mereu punctul ei sensibil; ținuse diete peste diete, fără mare succes. Părinții ei erau oameni înalți, robuști, iar ea le moștenise statura.

Cu un gest nervos, a tăiat ceapa, lama a alunecat și i-a zgâriat degetul. Durerea i s-a părut o salvare. Era pretextul perfect să scape de bătrână și, de fapt, de toată casa aceea de la țară. Dacă bunica era așa, nici nu voia să-și imagineze cum avea să fie mama lui Tiberiu, despre care toți spuneau că e și mai severă, și mai distantă. Își va lua geanta și va pleca la primul tren; din fericire, o lăsase chiar lângă ușă.

Strângându-și degetul rănit, Maria a ieșit pe hol, a apucat geanta și a părăsit casa fără să mai spună nimic.

Soarele a orbit-o. A clipit des și și-a șters obrajii umezi.

— Unde te grăbești așa?

Vocea aparținea mamei lui Tiberiu, care venea din grădină, cu mănuși și o stropitoare în mână.

— Acasă… avem ceva… adică trebuie neapărat să plec. O să-i spun eu lui Tiberiu, a bâiguit Maria, sperând că ochii ei nu trădau nimic.

— Dar ce-ai pățit la deget?

— Nimic grav, e în regulă.

Femeia și-a scos calm mănușile și a lăsat stropitoarea jos.

— Așa… Valentina Bălănescu, da?

Maria a tras aer pe nas.

— Vino puțin încoace, a spus ea, pe un ton care anunța că discuția abia începea.

Continuarea articolului

Pagina Reale