«Alege! Eu sau ea!» — strigă Sanda Bogdănescu, aruncând un ultimatum fiului ei

Abuzul ei a fost inacceptabil și cutremurător.
Povești

— Îți interzic să pleci acolo! — a izbucnit soacra mea, intrând peste noi fără să bată la ușă, fluturând în mână o foaie tipărită.

— Îți interzic, ai auzit? — vocea Sandei Bogdănescu vibra de furie reținută, în timp ce dădea buzna în apartamentul fiului ei ca o furtună, fără cea mai mică urmă de politețe.

Roxana Fieraru a rămas încremenită, cu oala ridicată deasupra aragazului. Nu-i venea să creadă ce vede. Soacra stătea în mijlocul bucătăriei, îmbrăcată într-o haină scumpă, cu o expresie aprinsă de mânie și cu o hârtie mototolită strâns în pumn.

Daniel Andreescu s-a ridicat brusc de la masă, unde cu doar câteva clipe înainte luase prânzul liniștit împreună cu soția sa.

— Mamă, ce s-a întâmplat? Despre ce vorbești?

Sanda Bogdănescu a trântit foaia pe masă. Era o confirmare tipărită de pe site-ul unei agenții de turism: o vacanță rezervată pentru două persoane, în Turcia.

— Asta s-a întâmplat! Vecina Felicia Tudor te-a văzut intrând la agenția de turism! Și foarte bine a făcut că m-a anunțat! Cum ți-a trecut prin cap așa ceva?

Roxana a așezat cu grijă oala pe plită și s-a întors spre soacră.

— Doamnă Bogdănescu, eu și Daniel plănuim concediul acesta de mai bine de șase luni. Care este, mai exact, problema?

Soacra nici nu s-a uitat la ea, continuând să-și fixeze fiul cu o privire tăioasă.

— Problema este că singurul meu copil mă lasă singură două săptămâni! Nu ajunge că v-ați mutat separat, acum mai și plecați cine știe unde!

— Mamă, e doar o vacanță — a încercat Daniel să domolească spiritele. — Ne întoarcem repede.

— Și dacă pățesc ceva? — Sanda și-a dus teatral mâna la piept. — Am șaizeci și opt de ani! Tensiunea îmi sare, mă dor oasele! Iar voi o să stați la plajă, la soare, în timp ce eu rămân aici, singură…

Roxana a simțit cum iritarea cunoscută îi urcă din stomac. În cei trei ani de căsnicie, asistase la nenumărate astfel de „crize”, care apăreau invariabil de fiecare dată când ea și Daniel făceau planuri fără implicarea mamei lui.

— Aveți telefon, doamnă Bogdănescu. Dacă se întâmplă ceva, ne puteți suna imediat — a spus Roxana pe un ton calm.

Atunci, în sfârșit, soacra și-a îndreptat privirea spre ea — rece, plină de dispreț.

— Cu tine nu discut! Totul este din cauza ta! Înainte să apari tu, fiul meu nu pleca nicăieri fără mine!

— Înainte de mine, fiul dumneavoastră avea douăzeci și cinci de ani — a replicat Roxana fără ezitare. — Acum are treizeci și doi. Oamenii cresc, își întemeiază familii și merg în concedii.

— Nu-mi ține lecții! — a întrerupt-o Sanda Bogdănescu. — Eu l-am crescut singură, fără bărbat! Mi-am dedicat viața lui! Iar acum apare cineva… — i-a aruncat Roxanei o privire plină de subînțeles — care mi-l răpește!

Daniel s-a așezat instinctiv între cele două femei, încercând să aplaneze conflictul.

— Mamă, nimeni nu răpește pe nimeni. Vrem doar să ne odihnim. Este primul nostru concediu împreună, după trei ani!

— Odihna se poate face și aici! — a izbucnit Sanda. — La terenul de la țară, de exemplu. Aș putea veni și eu, să respir aer curat…

Roxana și-a dat ochii peste cap. Terenul soacrei era un capitol separat: în fiecare weekend li se cerea să meargă obligatoriu „să ajute” — grădinărit, reparații, curățenie. Iar de fiecare dată, Sanda găsea ceva de criticat la ea: ba nu plivise bine, ba mâncarea era fadă, ba vasele nu erau spălate corect.

— Vacanța este deja achitată — a spus Daniel ferm. — Nu o anulăm.

Sanda Bogdănescu a gesticulat furioasă în aer.

— Ați plătit-o? Fără să mă întrebați? Pe mine, mama ta!

— Și ce dacă? — Roxana nu s-a mai putut abține. — Trebuie să cerem permisiune pentru fiecare pas? Suntem adulți!

— Daniel! — a exclamat Sanda, ignorând-o ostentativ pe Roxana. — Îi permiți să-mi vorbească așa?

Daniel privea nehotărât, când la mamă, când la soție.

— Mamă, Roxana are dreptate. Avem dreptul la un concediu…

— Drepturi! — a râs ironic Sanda. — Dar obligații față de mama ta nu mai există? Sau femeia asta — a arătat spre Roxana — ți-a luat de tot mințile?

Roxana și-a strâns pumnii, simțind cum furia acumulată în ani de umilințe și tăceri forțate era pe punctul de a izbucni, iar tensiunea din bucătărie anunța că adevărata confruntare abia urma să înceapă.

Continuarea articolului

Pagina Reale