„Ioana Vlad, am luat de la tine o bucată de piept de porc și vreo două ouă, bine?” a spus Monica, trecând vioaie pe lângă ea cu pachetul strâns la piept

Este nedrept și revoltător cum bunătatea devine pradă.
Povești

Duminică dimineață am făcut un mic spectacol. Sub privirea vigilentă a Monicăi Moldovan, care, ce coincidență, se apucase tocmai atunci să șteargă balustrada de pe palier, am intrat în apartament cu sacoșe inscripționate cu numele unui magazin de delicatese cunoscut pentru prețurile piperate.

— Ce e, Ioana Vlad, iar aveți musafiri? — a întrebat ea, mijind ochii cu un zâmbet forțat.

— Nicidecum, doamnă Moldovan, — i-am răspuns calm. — Am primit o primă la serviciu și ne-am gândit să marcăm momentul. Am luat mușchi de vită, fac un rulou cu ciuperci într-o marinadă specială. Și un tort fin cu mascarpone, să fie sărbătoare până la capăt.

Aproape că îi puteam citi gândurile. Parcă îi vedeam mintea desenând deja traseul până la frigiderul meu.

După-amiază, eu și Andrei Andreescu am anunțat răspicat că plecăm la cinematograf, la două filme unul după altul. În realitate, ne-am refugiat la o prietenă din blocul vecin. Înainte să ieșim, mi-am pus planul în aplicare. În sosul pentru rulou am strecurat câteva picături de extract de „Carolina Reaper”, unul dintre cei mai iuți ardei din lume. Iar în tortul acela apetisant am injectat, cu o seringă medicală, o doză serioasă de laxativ puternic, dar fără pericol pentru sănătate.

La prietena noastră am stat cu ochii lipiți de telefon. Camera instalată pe hol a transmis imagini după aproape o oră.

Pe ecran se vedea cum Monica Moldovan descuie ușa noastră cu gestul deja exersat. A intrat direct în bucătărie, a deschis frigiderul și a rămas nemișcată o clipă, încântată. Și-a tăiat o felie generoasă de rulou și, fără să se așeze măcar, a dus-o la gură.

Au trecut doar câteva secunde.

Chipul i s-a transformat sub ochii noștri: dintr-o paloare obișnuită a devenit roșu aprins, apoi vișiniu închis. S-a prins cu mâna de gât și a început să se agite prin bucătărie. A apucat carafa mea cu apă și a golit-o dintr-o înghițitură, însă iuțeala, fiind pe bază de ulei, nu se lăsa potolită cu apă.

Disperată, a zărit tortul. Probabil și-a imaginat că crema rece va stinge incendiul din gură. A înfipt lingura în el și a început să îndese în gură desertul, bucată după bucată.

Continuarea articolului

Pagina Reale