«Atât îmi permit» — spuse calm, punând oală cu paste în fața invitaților

Desprinderea asta curajoasă e inevitabilă și necesară.
Povești

Am continuat să adun firimiturile de pe masă, fără să mă întorc spre el.

— Și din ce bani să fac asta? am întrebat, cu vocea joasă.

— Din banii tăi, evident. Ce întrebare mai e și asta? Ești gospodina casei sau nu? Sau vrei să mă faci de râs în fața oamenilor?

Cuvintele lui au căzut grele. Cârpa din mâna mea era udă și rece, dar eu frecam în continuare blatul, deși lemnul strălucea deja de curat.

— Bine, Sergiu Emilescu. Mă ocup eu de masă.

A mormăit mulțumit și a ieșit din bucătărie. Eu am rămas nemișcată, privind materialul mototolit din palme. Înăuntrul meu s-a rupt ceva — fără zgomot, aproape imperceptibil, ca un fir întins prea mult timp.

În ziua aniversării, Sergiu Emilescu s-a foit de dimineață prin casă, probând cămașa, aranjându-și gulerul, împrospătându-se cu apă de colonie. La ora șase au început să sosească invitații: bărbați gălăgioși, cu sticle sub braț, cu strângeri de mână zgomotoase. El radia, primea felicitări, bătea pe spate pe fiecare.

— Unde e gazda? a întrebat șeful lui, un bărbat masiv, tuns scurt.

— În bucătărie, mai are puțin! Soția mea e de aur, face totul singură, cu mâinile ei. Pregătește masa cum se cuvine!

Stăteam dincolo de ușă și auzeam fiecare cuvânt. „De aur.” „Cum se cuvine.” Am apucat o oală mare și am dus-o în sufragerie. Am așezat-o chiar în mijlocul mesei, în fața lui Sergiu Emilescu.

Vocea invitaților s-a stins brusc. El a privit întâi vasul, apoi pe mine. Înăuntru erau macaroane ieftine, fierte prea mult, lipite între ele într-o masă cenușie. Lângă ele am pus un pachet de sare.

— Anca, ce înseamnă asta? a bâiguit el, pierzându-și siguranța.

— Atât îmi permit, am spus calm. Acum trei luni, Sergiu Emilescu a hotărât că trebuie să mă descurc singură cu mâncarea, din salariul meu. Sunt casieră. Banii îmi ajung doar pentru întreținere — pe care o plătesc fără ajutor — și pentru a-i trimite ceva fiului nostru. În timp ce eu mâncam asta, am arătat spre oală, el își punea în farfurie coaste afumate și pește scump în fiecare seară. Spunea că este o dietă sănătoasă pentru cei care vor să facă economie.

Continuarea articolului

Pagina Reale