„Familia este temelie de granit peste care se înalță turnul autorității masculine!” a declamat Adrian, primindu-și mama cu troler și colivie în hol

Aroganța domestică, murdară și insuportabilă, m-a zdruncinat.
Povești

— …aveți dreptate, am oftat prelung, jucând impecabil rolul soției înfrânte, cu privirea plecată și glasul încărcat de remușcare. Mi-am înțeles greșeala. Bărbatul trebuie să conducă, iar eu am încercat să vă țin într-un spațiu nedemn de importanța voastră. O cameră de oaspeți atât de strâmtă chiar vă minimalizează prestanța și, mai grav, îi tulbură mamei fluxul energetic.

Adrian Dulgheru s-a lăsat pe spate în fotoliu, și-a așezat picior peste picior și a schițat un zâmbet triumfător.

— Înseamnă că ești pregătită să mergem la notar?

— Mai mult decât atât! am exclamat, bătând vesel din palme. M-am gândit să vă fac o surpriză adevărată. Dacă tot deveniți stăpânii casei, decorul trebuie să fie pe măsură. Începem o renovare ușoară în sufragerie, special pentru confortul vostru pe termen lung. Reamenajăm totul după regulile feng shui-ului!

Carmen Diaconu și-a lungit gâtul suspicios, ca o pasăre care adulmecă pericolul.

— Ce fel de renovare?

— Una serioasă, desigur, am coborât tonul până la o șoaptă complice. Echipa poate începe chiar azi. Dar ca praful și molozul să nu vă afecteze aura sau lucrurile personale, trebuie să strângeți tot imediat. Absolut tot: haine, ficuși, colivia papagalului. Împachetați în cutii și puneți-le pe hol. Când sufrageria rămâne complet goală, muncitorii intră și se apucă de decopertat pereții. Iar noi doi, Adrian, fugim direct la notar.

Ochii soacrei au scânteiat lacom.

— Adi, puiul mamei, face investiții pentru noi! a șoptit ea exaltată. Ți-am spus eu că piramida mea energetică dă rezultate! Bagă bani în statutul nostru!

A urmat o agitație demnă de o mutare forțată. Cu o energie aproape febrilă, au început să golească încăperea. Se izbeau pe coridor, încurcau capacele cutiilor, își disputau banda adezivă. Carmen Diaconu își împăturea rochiile cu o atenție exagerată, învelind fiecare borcănel și sticluță de parcă mă aștepta să-mi schimb hotărârea dintr-o clipă în alta. Adrian căra pachetele sigilate, gâfâind și ștergându-și fruntea, dar cu chipul luminat de satisfacția unei victorii iminente.

Până la ora șase, holul devenise un adevărat depozit: geamantane, ghivece, sacoșe, cutii suprapuse până aproape de cuier. Întreaga lor avere fusese strânsă chiar de mâinile lor, cu o hărnicie impresionantă.

— Suntem gata pentru renovare! a proclamat Adrian teatral, ștergându-și sudoarea. Spune-le muncitorilor să intre, iar noi putem discuta între timp detaliile de la notar.

Continuarea articolului

Pagina Reale