— Cruzime? Ce numești tu cruzime? am întrebat, fără să ridic tonul.
— Felul în care te porți, a replicat el. De parcă ar fi niște străini tolerați, nu copii.
Luca Florescu asculta din spatele ușii întredeschise. I-am zărit creștetul cu părul răvășit și privirea aceea prea matură. Privirea unui copil de șapte ani care înțelege mai mult decât ar trebui la vârsta lui, iar asta m-a strâns în piept.
Noaptea aceea s-a scurs fără somn. Priveam tavanul, în timp ce Sergiu Moldovan respira regulat lângă mine. Atunci mi-a devenit limpede un adevăr incomod: în cei doisprezece ani de căsnicie nu simțisem niciodată dragostea adevărată. Sau poate că el nu mă iubise pe mine. Sau, cine știe, poate amândoi ne-am lăsat duși de val, pentru că „așa se face”. Dragostea înseamnă să-l auzi pe celălalt. Iar el nu mă auzise niciodată.
Dimineața i-am pregătit lui Luca terciul, apoi mi-am împletit părul într-o coadă lungă și strânsă, ca în copilărie. Vocea mamei mi-a răsunat clar în minte:
— Teodora Argeșean, să nu uiți niciodată: nu lăsa pe nimeni să calce pe tine.
Am deschis din nou laptopul și am modificat rezervarea. Alt hotel, la două străzi distanță, cu aceeași vedere spre mare. Camera însă era pentru doi. Pentru mine și pentru Luca.
Am zburat cu toții în același avion. Radu Cernescu a vărsat cola pe geanta cuiva încă din aeroport, Matei Istrate bombănea că vrea loc la geam, iar Sergiu mă privea cu un aer de satisfacție. Eu zâmbeam. Luca îmi strângea mâna cu putere — decolările îl speriau întotdeauna.
După aterizare, aerul era fierbinte, încărcat de mirosuri florale. L-am tras ușor pe fiul meu lângă mine.
— Hai, sufletul meu.
— Și tata?
— Ne ajunge din urmă.
Taxiurile galbene stăteau aliniate, ca niște pui. Ne-am urcat în primul. Sergiu a rămas în urmă, cu bagajele și cei doi băieți gălăgioși. Când a înțeles că ușa nu se închisese din greșeală, chipul i s-a schimbat. A realizat că drumurile noastre se despărțeau, cel puțin pentru moment, și mă privea prin geam buimac, aproape copilăros.
— Teodora! a strigat el, lovind cu palma în sticlă.
