«Așa te porți tu cu mine, fiule!» — răsuflă greu de indignare soacra, realizând că nu va fi inclusă în vacanța familiei

Invidia poate transforma chiar și cele mai frumoase relații.
Povești

— Deci ce, eu o să rămân singură acasă?

— Dar tu oricum trăiești singură de multă vreme! — i-a răspuns fiul, pe bună dreptate: tata a murit acum zece ani. — Și aproape tot timpul ești singură acasă!

Și până acum, dintr-un motiv sau altul, asta nu te-a deranjat deloc.

Și de mai multe ori ai refuzat când Valentina îți propunea să stai cu ea și cu Monica la vilă vara: „Nu, mai bine rămân acasă!”

Trăiește singură — odihnește-te, dansează, tricotează, cât poftește sufletul! Ce s-a întâmplat acum, de fapt?

Ce s-a întâmplat? Nimic! Doar că femeia a fost copleșită de o invidie banală și de supărare: i-au preferat pe Valentina, femeia aia de la țară!

Și ar fi trebuit, în primul rând, să-i propună excursia ei — mamei și soacrei iubite!

Și Doina s-a supărat mai ales pe fiu: de la Elena ce să aștepți? La fel de prostuță ca și mă-sa…

Așa e cu cucuveaua de noapte: a cântat mai tare!

Iar ea deja își făcuse planurile: inițial se presupunea că Elena se va muta cu Alexandru, iar Monica — cu Valentina.

— Hai, plătiți voi în plus și îmi pun și mie un pat pliant în cameră! Țin minte că înainte se putea așa! — își expunea cu entuziasm ideile mama Doina: femeia voia să meargă în orice condiții — fie și în cârpe, fie și împăiată.

— Iar la cantină, mie și Monicăi ne ajunge o singură porție! Eu mănânc ca o păsărică, știi bine!

Struțul, de fapt, tot pasăre e… Dar nimeni, desigur, n-a rostit asemenea cuvinte.

Situația devenise absurdă: în niciun caz nu trebuia să plece fără ea! Asta era o palmă pe suflet!

Ce vor spune rudele și cunoscuții? Ce rușine!

Dar au plecat fără ea, deși soacra a sperat până în ultima clipă că lucrurile se vor rezolva în favoarea ei.

Și la ce-i mai trebuie acum Londra, care e capitala Marii Britanii?

Și nici partener de tango nu avea: dansau mătușă cu mătușă… Iar nodurile de macrame nu-i ieșeau prea bine: doar niște fițe.

Toată importanța dispăruse: poate că făcuse ea ceva greșit? Dar ce? Și unde e adevărul, oameni buni?

Și i-au trimis o poză: grupul pe faleză, în lumina apusului, mâncând înghețată — toți veseli și fericiți.

Și babeta aia — și ea fericită: stă acolo în aceeași fustă demodată și fără formă… Uite, cu…

Continuarea articolului

Pagina Reale