«Cât mai departe de voi, ai priceput?» — a rostit mama cu hotărâre, pregătindu-se să își lase trecutul în urmă

Un suflet eliberat își revendică în sfârșit viața.
Povești

Liliana Dunărescu abia se liniștise. În casă domnea liniștea și pacea. Renovarea se încheiase. Cristina Păstor nu mai apărea.

Femeia se gândea să se întâlnească cu ea și să discute, să lămurească totul, să explice în cele din urmă. Dar nu acum, mai târziu.

Acum voia doar să se bucure de liniștea și tihna sa.

N-a apucat. A sosit fiul ei cu logodnica.

— Mamă, vrem să ne căsătorim, — îi povestea Bogdan Stoica. — Și ne-am hotărât să sărbătorim aici.

Liliana Dunărescu doar a oftat. Vor să pună totul pe umerii ei.

— Bine, dar să vă ocupați voi de tot. Eu am planuri, — a declarat femeia.

— Hai, serios! Crezi că am venit aici să sărbătorim pentru că ne place? — s-a răstit brusc Bogdan Stoica. — Tu trebuie să te ocupi de tot.

— Bogdan, te-am crescut, ai făcut școală, ți-ai găsit un loc de muncă bun. Gata, nu-ți mai sunt datoare cu nimic!

— Nu aveți dreptate, — s-a băgat logodnica. — Părinții sunt datori să-și ajute copiii toată viața.

— Atunci te poți adresa părinților tăi, Monica Popescu, — Liliana Dunărescu încerca să se apere, dar nu prea reușea.

— Părinții mei muncesc, spre deosebire de dumneavoastră. Bogdan mi-a povestit tot. N-ați lucrat niciodată, așa că vă veți ocupa de nunta noastră.

— Nu, — a spus femeia păstrându-și calmul. — Nu mă voi ocupa de nunta voastră, nu voi caza invitații în casa mea și nu voi cheltui bani.

Sunteți oameni maturi. Vreți nuntă? Foarte bine, oriunde și oricum doriți, dar fără mine.

— Bogdan, — Monica s-a întors spre logodnic. — Mi-ai spus că ea se va ocupa de tot și că eu doar îi voi scrie dorințele mele.

Am scris, m-am străduit, am pierdut atâta timp și tu nici măcar n-ai avut bunul-simț să te înțelegi cu ea?

Bogdan, dându-și seama că mama i-ar putea da afară de tot, s-a mai calmat puțin.

— Hai mamă, chiar îți pare rău de timpul pierdut pentru noi? Ne-am străduit, am vrut să-ți facem o bucurie. Am crezut că te vei bucura.

— M-am bucurat. Dar la petreceri vreau să fiu invitată, nu organizatoare. Și nu vreau să aud obrăznicii la adresa mea. Vreau respect.

— Dar n-am fost lipsiți de respect! Mamă, am fost foarte respectuoși. Avem nevoie de ajutorul tău.

Liliana Dunărescu s-a mai liniștit și până la urmă a acceptat să ajute. Mai ales că într-adevăr existau bani pentru eveniment.

Monica i-a înmânat viitoarei soacre o listă uriașă cu dorințe și a dispărut.

Iar spre seară, Liliana a auzit din întâmplare o conversație telefonică între Bogdan Stoica și Cristina Păstor.

— Da, a acceptat. Va trebui totuși să facem nunta aici. Da’ sigur că n-am plănuit-o așa. Ce rost are o petrecere în satul ăsta?

Continuarea articolului

Pagina Reale