„Păcatele nu se spală în apă înghețată!” — strigă Florin, provocat de discursul lui Ion

Își întrebă sufletul dacă merită cu adevărat să fie un bărbat adevărat.
Povești

– Hai să facem așa: dacă rezist la slujbă, tu sari în copcă. Iar dacă nu… – Florin se poticni.

– Iar dacă nu, veniți în fiecare duminică la biserica noastră, la slujbă.

– Toată viața? – făcu ochii mari Florin. – Asta e deja prea mult!

– De ce toată viața? – ochii lui Ion râdeau. – O lună.

– Doar atât?

– Doar atât.

– Păi sunt doar 4 duminici.

– Exact. Bătut palma?

– Bătut palma! – Florin îi trase cu veselie o palmă peste mâna întinsă a lui Ion.

– Deci, mâine? – se asigură acesta.

– De ce mâine? – se miră Florin.

– Cât timp n-a înghețat copca. Dacă cumva mă înșel și câștigi pariul?

– A, da, corect. Hai atunci. Mâine să fie…

***

Dimineața, Florin s-a trezit cu noaptea-n cap. Nu putea să doarmă dintr-un motiv sau altul.

A ajuns la biserică înaintea tuturor.

A venit preotul și l-a lăsat să intre. I-a propus să aprindă candelele.

Florin clătină din cap a refuz: nu avea habar cum se face asta…

Au început să sosească oameni. L-a surprins pe Florin că erau mulți bărbați printre ei.

Curând a apărut și Ion. L-a văzut pe Florin și i-a zâmbit. S-a apropiat și s-a așezat lângă el.

– Ții minte? – îi șopti el. – Fără să miști un deget… O să te urmăresc cu atenție.

Florin n-a rezistat la slujbă până la capăt. Îl dureau picioarele, mâinile îl încurcau, tot timpul schimba greutatea de pe un picior pe altul. Apoi i s-a făcut mâncărime în nas și a început să strănute. În cele din urmă, n-a mai putut suporta și a ieșit afară. Dar n-a plecat de tot. Nu voia să pară un laș în fața lui Ion.

Slujba continua în interior, iar Florin stătea pe pridvor și aștepta să se termine…

În sfârșit, Ion ieși din biserică. Se miră:

– Credeam că ai fugit.

– N-am fugit niciodată de nimeni în viața mea, – mormăi Florin. – Pe scurt, Ion, ai câștigat pariul tura asta… Un singur lucru mă uimește: cum reușesc bătrânelele alea să reziste la o asemenea tensiune?

– Ooo… asta e o mare taină!

– Glumești?

– Glumesc… dar doar parțial! Dacă duci până la capăt ce-ai promis în pariu, o să-nțelegi singur de ce e așa…

– Eu sunt om de cuvânt!

– Atunci e perfect! Ne mai vedem?

– Ne vedem…

***

Florin s-a ținut de cuvântul dat: patru duminici la rând a venit la biserică.

Apoi a intrat și pentru a cincea oară… Ceva îl atragea acolo…

După un an, de Bobotează stătea la slujba festivă alături de soție și fii lui. Și nu păreau deloc aduși cu forța…

Continuarea articolului

Pagina Reale