«Bine… Fie cum zici… Două săptămâni… Fix două săptămâni, Andrei… Nici o zi în plus…» — rosti ea obosită, cedând sub presiunea familiei

Situația e profund nedreaptă și sufocantă.
Povești

Vă va plăcea la noi!

Laura încălzea cina când soneria răsună în hol. Se uită la ceas — era șapte și jumătate seara, într-o vineri. Nu așteptau pe nimeni. Andrei stătea în cameră, lucrând la niște schițe de serviciu pe laptop.

— Andrei, cred că a venit cineva, — îl strigă Laura din bucătărie.

Soțul ieși pe hol, se uită prin vizor și deschise ușa. În prag stătea Nela — într-un palton închis la culoare și cu o geantă voluminoasă.

— Bună seara, Nela, — spuse Laura, ștergându-și mâinile de un prosop și ieșind să-și întâmpine musafira. — Intrați. S-a întâmplat ceva?

Soacra își scoase paltonul și se îndreptă spre sufragerie, unde se așeză pe canapea. Laura și Andrei făcură schimb de priviri: de obicei Nela anunța din timp când venea în vizită.

— Poate doriți un ceai? — propuse Laura.

— Nu e nevoie, — dădu din mână soacra. — Am venit să vorbim serios.

Laura se lăsă într-un fotoliu față în față cu ea, iar Andrei se așeză lângă mama lui.

— Ascultă-mă cu atenție, Laura dragă, — începu Nela cu un zâmbet forțat și un ton dulceag. — Apartamentul vostru e prea mare pentru o singură persoană. Bogdan are nevoie de o cameră separată.

Laura se încruntă nedumerită.

— Pentru o singură persoană? Nela, eu și Andrei locuim împreună. Avem un apartament cu două camere: dormitorul și sufrageria.

Continuarea articolului

Pagina Reale