«Destul!» — am strigat, apărându-mi soțul și respingând atacurile soacrei

Nu meritam această umilire mizerabilă.
Povești

Iolanda Mihaescu ridică mâna să mă lovească, dar i-am prins încheietura:

— Nici să nu te gândești.

— Tu… tu… — soacra era sufocată de furie. — O să te dau afară din casa asta! Andrei Radu o să divorțeze de tine când va afla cum te porți cu mine!

— Încercați, — i-am răspuns rece, eliberându-i mâna. — Și vom vedea pe cine va alege.

M-am întors și am intrat în dormitor, trântind ușa după mine. Inima îmi bătea nebunește. În cei patru ani de căsnicie nu-mi permisese niciodată să vorbesc așa cu soacra mea, mereu încercasem să păstrez pacea în familie. Dar azi ceva s-a rupt în mine.

După o oră s-a întors Andrei Radu. L-am auzit vorbind cu mama lui în bucătărie — desigur, ea a început imediat să se plângă de comportamentul meu. Dar, spre surprinderea mea, Andrei Radu a întrerupt-o repede:

— Mamă, nu acum. Mă doare capul îngrozitor.

A intrat în dormitor și s-a prăbușit obosit pe pat lângă mine:

— Iartă-mă că am izbucnit dimineață. A fost un șoc pentru mine.

— Înțeleg, — l-am îmbrățișat. — Cum sunt colegii?

— Toți sunt debusolați. Atâta muncă risipită… — Andrei Radu clătină din cap. — Directorul a spus că până la sfârșitul săptămânii trebuie să închidem totul.

— O să-ți găsești alt loc de muncă, — am spus cu convingere. — Ești unul dintre cei mai buni dezvoltatori din oraș.

— Piața e dificilă acum, — oftă el. — Sunt concedieri peste tot. Și avem creditul ipotecar, iar salariul tău e mic…

— Pot lua ore suplimentare. Și o colaborare – traduceri, de exemplu. Cunosc două limbi străine.

Andrei Radu m-a privit cu tandrețe:

— Ce m-aș face fără tine?

În acel moment ușa s-a deschis brusc și Iolanda Mihaescu a năvălit în cameră:

— Andrei dragule, trebuie neapărat să auzi ce și-a permis nevasta ta!

— Mamă, ți-am spus: nu acum… — spuse obosit Andrei Radu.

— Nu! Trebuie să știi! — soacra era gata de luptă până la capăt. — M-a jignit! A jignit-o pe Cristina Ionescu! A zis că eu îți fur banii!

— N-am spus asta, — am răspuns calm. — Am spus doar că îi dați Cristinei Ionescu banii câștigați de Andrei Radu.

— Sunt bani de familie! — izbucni din nou Iolanda Mihaescu. — Și oricum, dacă tot e fără serviciu acum Andrei Radu, trebuie luate decizii clare: vindeți apartamentul ca să achitați creditul ipotecar și cu ce rămâne ne mutăm într-un loc mai ieftin!

— Ce? — Andrei Radu nu-și credea urechilor. — Mamă… vorbești serios?

— Ce e atât de greu de crezut? — soacra puse mâinile în șolduri sfidător. — Fără venituri stabile n-o veți scoate la capăt cu rata lunară! Mai bine vindeți acum decât după ce apar restanțele!

— Nu vom vinde apartamentul nostru! – am spus hotărât.

— Nu te întreabă nimeni pe tine! – se răsti Iolanda Mihaescu – Asta decide fiul meu!

— Mamă… Elena Popescu are dreptate – spuse neașteptat Andrei Radu – Nu vom vinde apartamentul ăsta. E casa noastră.

— Casa voastră? – râse batjocoritor soacra – Fără banii mei nici măcar avansul nu l-ați fi avut!

– Îți vom returna acei bani – promise Andrei Radu – Imediat ce-mi găsesc un nou job.

– Îmi veți returna? – Iolanda Mihaescu îngustase ochii suspicioasă – Cu ce anume? Când tu n-ai serviciu?

În acel moment mi-a sunat telefonul: era Adriana Nicolae, directoarea mea de la bibliotecă.

– Elena Popescu? Am vești excelente pentru tine! Îți amintești cererea noastră pentru grantul destinat arhivei digitale? Ne-au aprobat-o! Și conducerea vrea ca tu să coordonezi proiectul!

– Serios?! – aproape că nu-mi venea să cred.

– Da! Salariul va fi triplu față de cel actual plus bonusuri pentru rezultate bune! Accepți?

– Bineînțeles că accept! – l-am privit pe Andrei Radu care mă privea curios și atent.

Când am terminat convorbirea s-a lăsat liniștea în cameră.

– Ce s-a întâmplat? – întrebă într-un final Andrei Radu

– Mi-au propus coordonarea unui proiect important: digitalizarea unei arhive rare de carte veche… Salariul va fi aproape cât al tău înainte…

– E extraordinar! – m-a luat în brațe entuziasmat Andrei Radu – M-am bucurat enorm pentru tine!

– Mare lucru… scanare de cărțuli… pfff… mare realizare… – pufni disprețuitor Iolanda Mihaescu

– Mamã!!! – ridică vocea Andrei Radu – Destul!!! Soția mea a primit o ofertã excelentã și tu nici măcar nu poţi fi fericitã pentru ea?!

– Mã bucur pentru tine dragule… doar cã sunt îngrijoratã… Dacă e doar temporar job-ul ãsta? Dacă grant-ul nu se prelungeşte?

– Grant-ul e pe trei ani fixi – i-am răspuns calm – Până atunci sigur îşi găseşte şi el ceva stabil

– Şi dacă nu găseşte?! Acum vremurile sunt grele…

– O sã-mi găsesc – spuse ferm Andrei Radu – Ştii ceva mamã? M-am sãturat ca tu sã te bagi mereu peste tot şi peste noi doi… Ăsta e viaţa noastrã şi deciziile noastre…

– Sunt mama ta!! – izbucni revoltatã Iolanda Mihaescu – Am dreptul sã mã îngrijorez!!

– Sǎ te îngrijorezi da… Sǎ controlezi şi sǎ umileşti soţia mea NU – se ridicǎ hotărât Andrei Radu – Şi dacǎ nu poţi accepta cǎ Elena Popescu face parte din familia asta… poate ar trebui sǎ-ţi cauţi alt loc unde sǎ stai…

Continuarea articolului

Pagina Reale