«Voi trimite factura pentru servicii mâine» — spune Denisa rece, luând microfonul în fața familiei și a invitaților

Lașitatea lor a fost o rușine evidentă.
Povești

Denisa stătea la fereastră când a sunat telefonul. Era numărul Lilianei.

— Denisa, despre aniversarea lui Radu. Ții minte, da?

Vocea era tensionată.

— Douăzeci și cinci. Țin minte.

— Vor fi oameni importanți acolo. Parteneri, investitori. Înțelegi ce vreau să spun?

Denisa tăcea.

— Mai bine nu veni. De ce să creăm o situație stânjenitoare? Tu ești mereu prinsă cu ale tale, o să te plictisești oricum. Raluca a pus atâta suflet în asta, n-aș vrea să-i stricăm ziua. Ești fată deșteaptă, înțelegi și singură.

Pauză.

— Ai înțeles?

— Am înțeles.

Denisa a închis apelul. A privit ecranul telefonului.

Centrul ei de afaceri producea mai mult decât tot businessul familiei lui Radu la un loc. Dar pentru ei rămânea „ratata Denisa”.

Telefonul a sunat din nou după patruzeci de minute.

— Denisa! Doamne, unde ești?!

Vocea Lilianei era spartă, isterică. În fundal se auzeau țipete.

— Ce s-a întâmplat?

— Totul s-a dus de râpă! Agenția de evenimente a dat faliment, sala a ars, banii s-au dus! Aniversarea e peste trei zile! Oaspeții au confirmat deja, Radu e turbat de nervi, Raluca plânge întruna!

Denisa asculta în tăcere.

— Tu ai spațiu liber, nu? Mare, frumos? Denisa, iartă-mă că am spus prostii! Eram doar agitată… Suntem familie totuși… N-o să-l lași pe tata baltă acum, nu?

În interiorul ei ceva rece și ascuțit s-a fixat la locul lui.

— Veniți mâine la zece.

Liliana a suspinat recunoscătoare. Denisa a închis apelul. A deschis agenda: catering, decoratori, echipamente tehnice. A lucrat până la trei dimineața.

Familia a venit toți trei împreună. Radu — înalt, cărunt și îmbrăcat într-un palton scump — avea fața impasibilă. Liliana venea grăbită după el cu pași mici. Raluca purta ochelari de soare.

Denisa le-a arătat sala de la etaj: tavane înalte, ferestre panoramice, parchet lucios.

— Câte persoane?

— Cincizeci și două — a răspuns Liliana. — Denisa, ne-ai salvat cu adevărat… Nu-i așa, Radu?

Radu a dat din cap afirmativ fără să se uite la Denisa. Examina pereții și verifica prizele electrice.

— E bun locul ăsta… Raluca, aici pui zona foto…

— Dacă aveți nevoie de furnizori pot să vă dau contacte — spuse Denisa.

— Nu trebuie — tăie scurt Raluca. — Mă descurc singură.

Continuarea articolului

Pagina Reale